priveste

Uita-te in oglinda, acolo vei vedea adevaratul responsabil pentru durerea ta. Acum incearca sa te uiti dincolo de oglinda, la ceea ce ea nu-ti poate reflecta...poate vei reusi sa intelegi mai mult decat credeai ca poti fi in stare vreodata.

love?

“Înainte de toate, nu atinge acele. În al doilea rând, stăpâneşte-ţi mânia. În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti. Căci atunci, pentru totdeauna, acul care arată orele la ceasornicul inimii tale îţi va străpunge pielea, oasele ţi se vor sfărâma, iar mecanica inimii se va strica iarăşi.” - Mathias Malzieu, "Mecanica inimii"

To Be or not to Be Yourself...

Prostia emotionala si prostia rationala

Acest post este un fel de raspuns/ completare la post-ul unei persoane pe care o cunosc de foarte mult timp si care imi este foarte draga. Tocmai de aceea mentionez de la inceput: a nu se interpreta ca atac la persoana, initial se voia a fi un comment dar m-am lasat dusa de val si am scris mult prea mult, cu divagatiile de rigoare :)

Sunt de acord in mare parte cu ce a scris, nu apreciez in nici un fel oamenii fara personalitate, fara self preservation, genul de oameni care nu au nici macar taria de caracter necesara pentru a se indeparta de ceva care le face rau.
Din acest post, nu sunt insa de acord cu modul in care noi ca oameni acuzam si osandim greseala in altii, bazandu-ne numai pe experiente personale si gandind numai din perspectiva noastra.
Asa ca, o sa incerc sa vin in intampinarea celor scrise de catre prietena mea cu o mica, personala completare. O sa ma leg strict de "prostia sentimentala" la care se face referire in post-ul mentionat. Aceasta perpetuare in greseala pe care ne este atat de greu sa o intelegem nu are vreodata un singur motiv si sunt de parere ca nu ar trebui sa generalizam in astfel de situatii.

Suntem fiinte rationale, insa de multe ori ne lasam dominati de sentimente. Un sentiment foarte puternic este de altfel si vanitatea. Tindem sa fim cateodata atat de "naivi" incat sa consideram ca trairile si experientele noastre ne fac sa stim tot ce se poate stii despre o situatie si despre modul in care trebuie actionat at any given time. Ne cam inselam. Din pacate, oricat ar fi de trist, nu suntem si nu vom fi vreodata atotstiutori. De aceea, sa afirmi ca decizia pe care a luat-o un alt om a fost gresita doar pentru ca tu nu ai fi procedat la fel da dovada de superficialitate. Invatam din greseli si ne chiunuim cat putem de mult sa nu le repetam. Insa cand vine vorba de viata altcuiva tot ce pot sa faci este sa dai un sfat si apoi sa te retragi, sa intelegi ca decizia apartine persoanei careia ii apartine si viata respectiva si inima care urmeaza a fi franta.

Este trist faptul ca nu putem avea o gandire mai vasta, mai cuprinzatoare. Eu una incerc pe cat posibil ca inainte sa imi formez o parere, sa analizez din mai multe perspective o anumita problematica. Consider ca, pentru a-ti putea argumenta o afirmatie, trebuie sa ai in vedere faptul ca viata se aseamana foarte mult geometriei in spatiu. You gotta think big. Nu mai traim pe vremea celor care erau foarte siguri pe ei cand afirmau ca pamantul este plat si condamnau pe oricine aveau o alta parare decat a lor. Ca sa nu pici drept fraier sau ingamfat, este recomandabil sa analizezi in amanunt fiecare latura a unei situatii: de ce as spune ca e asa si nu e invers? am argumente care sa-mi sustina alegerea?

Cam asa merge treaba si cu prostia noastra emotionala. Poti ai tu dita IQ-ul, if you're a fool for love, nothing can save you. Un om, fie el femeie sau barbat ajunge la un punct in care nu mai evolueaza, insa din comoditate sau din pierdere de vointa, nu pentru ca se indragosteste. Tine de noi daca evoluam, stagnam sau dam inapoi si tine de deciziile pe care le luam in anumite momente. Nu dragostea retardeaza. Dragostea este un sentiment frumos, inaltator care de cele mai multe ori da sens vietii; nu te transforma intr-un zombie fara creier ci te invata sa constientizezi ca esti capabil sa simiti si sa gandesti dintr-o cu totul alta perspectiva. Dupa cum vad eu lucururile insa, sentimentul asta de fericire e cam overrated. Am observat acest lucru la mai multi oameni, deci nu vorbesc numai din propie experienta cand spun ca unii oameni nu sunt cu totul fericiti daca nu sunt si putin miserable. Si aici intervine personalitatea fiecaruia. Unora le place sa fie victime, sau permit atat de mult altor oameni sa ii victimizeze incat ajung sa fie mult prea obisnuiti si sa se complaca mult prea mult in situatia lor ca sa mai vrea sa faca ceva in legatura cu "nefericirea" lor...care la un moment dat nu mai este atat de nefericita. Dupa cum se afirma si in post-ul de la care am pornit, "durerea nu dureaza la infinit si nici singuratatea, decat daca sunt perpetuate din propria vointa". We make our own chioces and we live with them. Unii oameni sunt atat de slabi incat au nevoie de cineva puternic langa ei ca sa-i faca sa se simta in siguranta, unora le este frica de singuratate, altii sunt pur si simplu ingroziti de ideea ca sunt nevoiti sa ia o decizie care le-ar putea schimba viata.
In teorie suntem cu totii atat de puternici, siguri pe noi, stim oricand ce sa facem pentru a ne fi mai bine. Cu practica e mai greu.
Suntem oameni, atat de departe de perfectiune, atat de supusi greselii si atat de ignoranti. Da, chiar cred ca suntem cu totii niste ignoranti, dupa cum a afirmat si Einstein, insa nu cu totii ignoram aceleasi lucruri.
Este umila mea parere si mi-o sustin: cei care se considera atotstiutori nu sunt de fapt decat niste mici ipocriti cu mari complexe de superioritate.
Tine de noi sa ne traim viata cat de bine putem si sa-i lasam si pe ceilalti sa si-o traiasca la fel. Asa ca mai bine ne-am petrece timpul incercand sa ne cunostem pe noi insine, sa "better ourselves" cum s-ar spune, decat sa carcotim legat de ce consideram noi ca ar fi in neregula cu cei din jurul nostru.
Am zis!

Back in black...spring edition

Mi s-a reprosat din ce in ce mai des in ultimul timp ca nu mai sunt asa de "fun" pe cat obisnuiam sa fiu. A se citi 'fun'ca 'libelula confuza care-si pierdea timpul prin bodegi si isi consuma toti banii pe bere si tigari'.

Plecand de la premiza 'ce e scris ramane scris' (daca nu ma oftic si sterg tot) m-am hotarat sa mai scriu cate ceva pe blogul asta amarat care sta aici si dormiteaza. Si sa vedem daca pot sa redevin 'fun' (a se citi 'make people smile and stop thinking I'm some bitch who decided to forsake everybody').

Adevarul e ca din perioada mea de nebunie mi-e cam dor de prieteni ('oameni cu care conversam des, imparteam opinii, beam o bere doua trei mai multe si mergeam pe la concerte'). So, daca tot vine vara, hai sa nu mai fiu asa 'boring'&'pretentioasa'si sa ma lepad de puturosenia adunata in iarna asa a dracului de lunga.

Nu de alta, dar nu vreau sa risc sa raman fara people cu care sa beau o bere sau mai rau, people care sa-mi ia cadouri de ziua mea :D

Stay tuned :)

pe stomacul gol...

Gesture

Astazi a plouat. Nu am inteles niciodata cum o simpla ploaie ma poate face sa-mi pierd tot cheful de a avea chef.
Am hotarat sa ies putin pe afara dupa ce s-a oprit din turnat. Asa ca am ajuns sa ma plimb prin parc si un mic amanunt - pe care cred ca nu l-a mai observat altcineva - mi-a schimbat radical starea de spirit. O doamna care mergea pe langa marginea aleii s-a oprit la cativa centimetri de a calca un mic melc cotobelc, s-a aplecat, l-a cules de pe jos si l-a asezat cu grija pe iarba, departe de picioarele trecatorilor care l-ar fi putut strivi.
Am fost suprinsa de faptul ca un simplu gest, care ar trebui sa fie un lucru normal dar, din pacate, nu este pentru omul modern si grabit din zilele noastre, a reusit sa-mi faca ziua mult mai senina. Mi-am dat seama ca rar alocam cateva secunde din timpul nostru pretios pentru a ajuta o alta fiinta - cat de mica...si m-am intristat din nou...